Iubirea in creier


Am stabilit inca din articolul precedent ca fluturii din stomac pe care ii traducem drept iubire sunt activitati fizicale ale creierului. In ciclul senzorialitatii arondate iubirii, inima raspunde modificarilor de rata circulatorie si respiratorie, comandate de creier sub incidenta rebeliunii psihicului. Pentru curiosi, mai in detaliu, zonele implicate sunt: aria ventrala a tegmentului, hipotalamusul, nucleul accumbens si insula, cu implicatii foarte interesante ale neurotransmitatorilor necesari in acest proces. Neurotransmitatorii sunt substante esentiale pentru ca reactiile din corp sa se poata intampla.

Conform RMN-urilor efectuate si a scanarilor PET, expertii in domeniu au diferentiat activitatea corticala pentru romantism, sex, si atasament.

Setupul care se activeaza cand este vorba despre sex este hipotalamusul cel care va regla pe caile adrenale si gonade secretia de testosteron si androgen, respectiv de estrogen si progesteron, hormonii necesari in procesul de reproducere al speciei umane.

Imaginile activitatii corticale a demonstrat ca in cazul iubirii romantice se activeaza in creier aceeasi zona ca in cazul prizarii unei linii de cocaina. Este vorba despre latura ventrala a tegmentului si nucleus accumbens, celebrul sistem cortical reprezentativ pentru modul in care percepem recompensa. Aceste regiuni sunt inundate de dopamina, cortizol, epinefrina si norepinefrina. Epinefrina poate fi obtinuta si prin ingerarea unor cantitati semnificative de ciocolata. De aceea absenta partenerului/ei ne poate conduce spre un consum exagerat de ciocolata in perioade de restriste emotionala.

Acelasi hipotalamus accelereaza procesele in cazul activarii sexuale joaca un rol foarte important si in modul in care ne reprezentam afectiunea in cuplu. In cazul reprezentarii afectelor el foseste oxytocina si vasopresina asigurand acalmia necesara pentru ca partenerii sa ramana impreuna si dupa ce au trecut prin furtuna hormonala a iubirii romantice dar si prin plictisul generat de patina timpului.

Datorita influentelor pe care iubirea le are asupra metabolismului insulinei, al glucozei, al reactiilor de trezire dar si a modului in care percepem calmul si relaxarea in interiorul unui cuplu, iubirea este adictiva!

Aceasta emotie face parte din radacina softului mental al fiecarei finite umane si initial o invatam in relatie cu persoana care ne-a adus pe lume. Chiar si cea mai egoista, sadica, narcisista persoana este capabila sa genereze acest sentiment pentru o alta persoana. Ne petrecem viata in cautarea iubirii si o confundam de cele mai multe ori cu nevoia de a apartine grupului, cu nevoia de a fi acceptatati, recunoscuti, vazuti, admirati, incurajati.

Iubirea este un sentiment vindecator  fata de propria persoana dar si fata de ceilalti. Magia iubirii este ca sentimentul se poate instala chiar si in absenta unui obiect fizical al iubirii iar harul ei ramane la fel de puternic tamaduitor.

<- Iubirea chimia sau alchimia sentimentelor

It's only fair to share...Email this to someoneShare on FacebookShare on Google+Share on LinkedInTweet about this on TwitterPin on Pinterest