Inteligenta emotionala a copiilor


Studiile din domeniul parentingului au identificat patru clase in care pot fi inclusi parintii: parintii sensibili, parintii axati pe coaching emotional in relatie cu copiii, parintii cu cerinte absolutiste communicate intr-o maniera pozitiva si cea de-a patra clasa parinti cu cerinte absolutiste si o maniera negativa de raportare la proprii copii.  Pentru primele 3 clase, copiii dobandesc din educatia de acasa un nivel bun de inteligenta emotionala datorita permisivitatii pe care o include. Cea de-a treia clasa de parinti este considerata toxica si poate avea repercursiuni serioase asupra psihicului viitorilor adulti. Cert este ca tonul certaret, indisponibilitatea emotionala, agresivitatea fizica si psihica a parintilor dau sanse la un coeficient mic al inteligentei emotionale a propriilor copii.

Nivelul de inteligenta emotionala este de dorit a fi cat mai mare posibil pentru a obtine un adult independent, cu incredere in sine, descurcaret si creativ, un adevarat lider pentru generatiile viitoare.

Ce trebuie sa evitam?

Abuzul fizic (bataia sau palmele date copilului cand acesta nu se joaca asa cum intelege parintele ca este ok).

Abuzul emotional (santajul sau/si incapacitatea de a empatiza a parintelui).

Abuzul sexual.

Neglijarea copiilor( Lasa-ma-n pace ca vorbesc la telefon. Tipa mai incet ca nu aud la televizor.)

Abandonarea copiilor in clasele educationale corespunzatoare varstei lor fara explicatii stufoase despre ce li se intampla. Copiii mici nu stiu ca exista ceasul. Ei nu masoara timpul cum il masuram noi. Chiar si atunci cand invata sa contorizeze acest aspect al vietii nu inteleg prioritatea altor activitati ale parintilor in detrimentul timpului petrecut cu ei. Pentru copil este mai important sa se joace cu parintele sau, decat este sa aiba haine sau mancare bio pe masa.

Denigrarea celuilalt parinte absent la care se adauga ponegrirea copilului in public. Rezultatul este o stima de sine scazuta la pachet cu o imagine disfunctionala despre sine. La 18 ani tot parintii sunt cei care se intreaba de ce copilul lor nu are un scop in viata si nu isi gaseste un loc si o pozitie in societate.

Ce trebuie sa facem?

Parintii au nevoie sa isi trateze corespunzator starile de anxietate, stress, accesele de furie si frica inainte de a submina increderea in sine a propriilor copii sau dupa caz a cauta un avocat bun pentru divort.

Intelege jocul copilului tau si o data cu el constientizeaza care sunt nevoile sale emotionale. Centrul judecatii din creier va fi pe deplin dezvoltat si luat in stapanirea sa abia cand va atinge varsta de 18 ani. Pana atunci copilul tau invata experiential, emotional si de multe ori total lipsit de rationalitate. Desigur, ai grija de siguranta lui personala. Dintre voi doi, Tu esti adultul.

Permite-i sa se exprime dincolo de limitele rusinii sociale. Astfel, rana rusinii despre care vorbeste Lise Bourbeau nu il va lua in stapanire. Cand face o criza de plans incepe adresarea cu : “ Te inteleg ca te simti….. si iti propun sa…. Ce parere ai?” De aici vei descoperi de fapt ce frici il guverneaza. In plus il vei invata cum sa si le depaseasca pastrandu-si siguranta personala.

Ai rabdare sa aflii care sunt sentimentele pe care le are in acele momente. Invata sa-ti asculti copilul fara sa ii pui limitele exprimarii tale.

Invata-l sa resolve astfel de probleme dandu-i exemple similare pe care le cunosti. Abtine-te sa il compari cu personajele din povestile pe care i le vei livra. Vocea lui interioara pe care Virginia Satir o numeste Criticul interior ii va sopti comparatiile. Sa nu iti imaginezi ca nu are un critic interior. Il asculta mai putin decat il asculta un adult doar pentru ca centrul judecatii din creier isi pierde prioritatea in favoarea raspunsurilor amigdaliene. Pana cand iese din pubertate totul este guvernat de adrenalina, hormonii specifici genului si multa curiozitate si sete de a experimenta lumea pe propria-i piele sau propria-i limba in cazul in care varsta sa este de pana in 2 ani.

Foloseste puterea jocurilor pentru a recadra paternurile comportamentale pe care le observi.( dr. Laura Markham PhD Columbia University).  Aceste scheme repetitive se refera de regula la adictiile pe care copilul tau le-a fixat. In loc sa il certi pentru acestea si sa obtii ca rezultat in intelegerea copilului “ a! ar trebui sa nu am de fapt nevoie de mama!” sau de tata dupa caz si sa il pierzi prin magazine, mai bine gaseste un joc potrivit pentru a muta atentia de pe obiectul adictiei pe un altul la fel de ofertant pentru amandoi.

In incheierea acestui articol iti voi recomanda sa te distrezi cat poti de mult alaturi de copiii tai. Rasul elibereaza hormonii de stres la fel de bine ca plansul dar este mult mai distractiv decat sa ne innecam intr-o balta de lacrimi. Daca simti ca ceva nu merge cauta ajutor specializat.

It's only fair to share...Email this to someoneShare on FacebookShare on Google+Share on LinkedInTweet about this on TwitterPin on Pinterest