Comportamente la copiii de 0-3 ani


In primii ani de viata sau mai clar intre 0 si 3 ani, copilul invata prin mimetism multe comportamente care il ajuta sa stie cum se poate descurca in lumea aceasta. Mimetismul presupune observarea si imitarea comportamentelor pe care le manifesta adultii si copiii aflati in mediul de dezvoltare al celui mic. Imi amintesc legat de asta o poveste foarte dragalasa in care o fetita mica si foarte inteligenta a invatat la varsta de 1 an si jumatate sa faca la olita de la catelusa familiei care era certata cand facea pipi pe jos prin casa. Copiii de multe ori inteleg lucrurile la care ne asteptam cel mai putin. Se intampla deseori ca decizia adultului sa devina decizia interioara a copilului datorita sentimentelor de dragoste si atasament pe care le simte cel mic.

Imitatia merge pana la a repeta cu o acuitate foarte buna formule de adresare de genul “Ce faci fetito ti-e somn?” Pana la injurii de genul “Du-te! Du-te!”

In concluzie, un copil educat este un copil care imita din mediul sau de crestere comportamente bune sau bune practici. Asta inseamna ca avem toate sansele ca un copil al carui parinti il bruscheaza pentru ca se simt nervosi si obositi in unele momente sa muste, sa bata, sa zgarie la randul sau copiind comportamentul agresiv si justitiar pe care l-a observat in mediul sau de acasa.  Un exemplu pe care l-am observat si la fiica mea este acesta: cand ma aflam in preajma ei si voia sa imi faca pe plac pentru ca nu o suparasem le facea mai-mai tuturor copiilor pe care ii intalnea in labirintul de jocuri din parc, insa cand era suparata pe mine pentru ca o certasem pentru ceva traznai facute la ordinea zilei, le facea poc-poc si copiilor si papusilor ei.

Un alt exemplu il constituie apararea jucariilor personale, dintr-un maxim spirit justitiar. Comportamentul de aparare poate sa provina din regulile pe care parintii le-au tot promovat mai ales la nivel relational. Spre exemplu este inutil sa ii spui propriului copil ca se afla in casa ta si ca tu parintele lui il poti da afara oricand. In acest exemplu nu faci altceva decat sa ii cresti copilului impresia ca nu il iubesti, ca nu il aperi si ca pentru tine inseamna ceva de care te-ai descotorosi cu usurinta. Emotional, la o varsta la care abia isi identifica emotiile si invata denumiri si intelegeri ale acestora este traumatizant sa il faci sa se simta un nimic pentru tine chair si o secunda. Nu mai trebuie sa amintesc, mama si tata reprezinta intregul univers personal pentru copil si orice s-ar intampla de familia ta stii si tu ca te desensibilizezi greu.

Este sanatos ca parinti sa stim ca fiinta umana este proiectata sa invete dintr-o singura incercare iar copiii nostri fac asta clipa de clipa. Voi detalia intr-un articol urmator deosebirile dintre invatamintele pe care le uita si traumele refulate cu efecte majore in viata adulta.

In concluzie, cand parintii observa la propriul copil un comportament de care se simt contrariati prima intrebare care apare este de unde a invatat cel mic acest lucru, iar cea mai buna solutie este sa se intervina asupra cauzei si nu a efectului.

It's only fair to share...Email this to someoneShare on FacebookShare on Google+Share on LinkedInTweet about this on TwitterPin on Pinterest