Iubirea chimia sau alchimia sentimentelor


Aproape totul e relativ: relatiile, veniturile, rolurile sociale, iaurtul pe care il consumi si trendurile in care te imbraci. E la fel de relativ daca relatia pe care tocmai consideri ca ai inceput-o vara asta va continua si in celelalte anotimpuri. Iubirea e o certitudine care isi cere dreptul la recunoastere.

Povestile de dragoste sunt treburi de corazon ne place sa spunem. Desi simtim emotiile in piept si in stomac, ele sunt decise mai intai de la nivelul creierului. Alchimia sentimentelor tine de simbioza sufletelor si are o implicatie fizicala la nivelul creierului caci legatura dintre psihic si creier este un mecanism fara echivoc. Chimia fenomenelor de iubire se intampla de fapt in creier. Presarata cu putina constiinta de sine ea devine o alegere care iti poate schimba cursul vietii definitiv alaturi de partenerul/a ta.

Studii efectuate in Chicago au oferit  neuroimagistica necesara pentru a dovedi ce ni se petrece de fapt in creier in perioadele in care ne declaram a fi eminamente indragostiti.

Exista o anumita zona a creierului in care percepem iubirea? Da! Se numeste insula si este situata la baza emisferelor cerebrale. Fiind o parte importanta a cortexului cerebral insula joaca un rol important in starea de constienta de sine. Este responsabila de homeostazia corpului fizic dar si a celui emotional. Functiile ei includ perceptia, controlul motor, constiinta de sine, functionabilitatea cognitiva, experientele interpersonale si este o pista de lucru in psihopatologie.

Activitatea neuronala observata de cercetatori a condus la concluzia ca oamenii percep iubirea inteleasa ca o stare intentionala de comuniune pe termen lung cu o alta persoana in portiunea anterioara a insulei si pasiunea carnala in partea posterioara a insulei. Creierul nu face confuzie niciodata intre cele doua. Cognitia este cea care ne joaca feste din cauza unei nevoi extreme de a apartine cuiva sau de a fi apreciati de cineva ne surprindem ca am confundat o pasiune de concediu cu iubirea. (S.Cacioppo 2013)

Studiul efectuat in 2013 a dovedit pentru prima oara clinic legatura dintre sentimentele de iubire si anumite zone cerebrale. Datele sustin ca putem vorbi despre un gradient al activitatii insulei pentru reprezentari abstracte ca iubirea mergand pana la reprezentari senzorimotorii ca urmare a evaluarii recompenselor survenite din relatiile interpersonale.

Ce e iubirea? O emotie.

Ce ne face sa ne indragostim de o alta persoana?

Mult mai multe decat ne-am inchipui. Iubirea activeaza credinte constiente, subconstiente si inconstiente.

Persoana cealalta indeplineste coordonatele profilului de care avem nevoie sa ne indragostim. Acest profil este stocat atat in constient cat si in subconstient si inconstient. Avem nevoie sa apartinem, sa ne simtim in siguranta, sa fim impreuna. Uneori iubirea aduce cu sine impliniri alteori esecuri dar cu siguranta de fiecare data reprezinta o lectie de viata. Cand nu invatam lectia, ciclul se repeta uneori cu aceasi persoana, alteori cu o persoana cu identitate diferita dar care se muleaza pe profilul amintit mai sus. Purtam cu sine datele predecesorilor nostri si rescriem zi de zi propiul scenariu de viata.

Analiza scenariului psihologic in care ne indragostim fiecare dintre noi o voi dedica urmatorului articol.

It's only fair to share...Email this to someoneShare on FacebookShare on Google+Share on LinkedInTweet about this on TwitterPin on Pinterest